A văzut acele sticle strălucitoare de sticlă aliniate pe rafturi poate părea desuet. Dar pentru berarii care doresc să livreze berea exact așa cum a fost gândită, sticla oferă avantaje fundamentale pe care plasticul le are dificultăți în a le reproduce în mod fiabil și rentabil. Ce face ca sticla să fie atât de potrivită?
Sticla oferă o barieră aproape perfectă împotriva oxigenului și CO2, rezistă ușor la presiunea carbonatației, este chimic inertă, astfel încât nu afectează gustul, și oferă o protecție excelentă împotriva razelor UV atunci când este colorată. Transmite calitate.

Să analizăm punctele forte inerente ale sticlei pentru ambalarea berii.
Sticla este folosită de secole dintr-un anumit motiv. Proprietățile sale fizice și chimice o fac excepțional de potrivită pentru produse sensibile precum berea.
Impermeabilitate: Aceasta este superputerea sticlei. Este practic impermeabilă la gaze. Asta înseamnă:
CO2 Rămâne În Interior: Nivelul de carbonatare setat cu grijă de către berar rămâne stabil pentru o perioadă foarte lungă. Nicio bere plată.
Oxigenul Rămâne în Afară: Sticla oferă o barieră aproape perfectă împotriva pătrunderii oxigenului, protejând astfel berea de oxidare și alterare. Acest lucru asigură o durată mai lungă de valabilitate și menține profilul de aromă proaspătă. Ca furnizor de linii de umplere, știu că păstrarea calității până când clientul deschide sticla este esențială.
Inerție chimică: Sticla este fabricată din nisip (siliciu), sodă calcinată și piatră calcaroasă – materiale care nu reacționează cu berea. Nu va elibera substanțe chimice în bere, nici nu va absorbi compuși de aromă sau gust din bere (fără scalpare). Gustul creat de berar este exact gustul pe care îl primește consumatorul. Acest lucru este crucial pentru integritatea produsului.
Protecție împotriva luminii UV: Berii i se sensibilizează la lumina ultravioletă (UV) și chiar și la unele tipuri de lumină vizibilă, care pot provoca temuta aromă „alterată de lumină” sau „de scrumbie”. Sticla poate fi ușor colorată, fiind cel mai eficientă cea maro (ambră), urmată de cea verde. Sticla transparentă oferă o protecție redusă, motiv pentru care berile vândute în sticle transparente folosesc adesea extracte de hamei stabile la lumină sau trebuie păstrate în ambalaje secundare.
Percepția calității superioare: Corect sau nu, sticla transmite adesea consumatorilor o senzație de calitate superioară și tradiție, comparativ cu plasticul. Greutatea, transparența și simțul tactil contribuie la această percepție.
Deși sticla are dezavantaje – în primul rând greutatea (care crește costurile de transport) și predispoziția la spargere – avantajele tehnice esențiale în protejarea calității berii fac ca ea să rămână alegerea preferată de majoritatea berăriilor din întreaga lume. De asemenea, infrastructura de reciclare a sticlei este bine consolidată în multe regiuni.
Ne-am concentrat asupra berii, dar ce putem spune despre alte băuturi alcoolice? Uneori vedeți vin, spiritoase sau cocktailuri gata de consum în recipiente de plastic. De ce este acceptabil plasticul pentru unele dintre acestea, dar în general nu pentru bere sau spiritoase cu grad ridicat de alcool?
Potrivirea plasticului depinde de conținutul de alcool, nivelul de carbonatare și sensibilitatea la oxigen. Spiritoasele cu grad ridicat de alcool pot interacționa chimic cu plasticul, în timp ce carbonatarea berii și sensibilitatea la oxigen reprezintă provocări specifice.

Să explorăm modul în care alcoolul interacționează cu ambalajele din plastic.
Alcoolul în sine, în special etanolul, acționează ca un solvent. Cu cât concentrația de alcool este mai mare, cu atât este mai mare potențialul să interacționeze cu materiale plastice precum PET-ul.
Spiritoase cu grad ridicat de alcool (whisky, vodcă etc.): Acestea au în general un conținut de alcool (ABV) de 40% sau mai mare. La aceste concentrații, există un risc mai mare ca alcoolul să extragă treptat cantități minime de substanțe din peretele sticlei de plastic, fenomen cunoscut sub numele de „lixiviune”. Aceste substanțe pot include monomeri ne-reactivi, catalizatori sau aditivi utilizați în procesul de fabricare a plasticului. Deși PET-ul modern este foarte stabil, există un potențial de interacțiune și modificare a gustului, motiv pentru care majoritatea producătorilor de băuturi spiritoase preferă sticla, datorită inerției sale dovedite, mai ales pentru produsele destinate unei perioade lungi de depozitare sau maturări. Imaginea de marcă și tradiția joacă, de asemenea, un rol important în acest context.
Vin: Vinul are de obicei un conținut mai scăzut de alcool (în jur de 10-15%) și nu este carbogazificat (cu excepția vinului spumant). Gestionarea oxigenului este esențială pentru calitatea vinului. Deși sticla de sticlă este tradițională, sticlele din PET cu straturi barieră la oxigen sunt din ce în ce mai utilizate, mai ales pentru vinurile destinate unei consumări rapide (în termen de 1-2 ani). Acestea oferă avantaje în ceea ce privește greutatea, costul și siguranța (festivaluri, companii aeriene). Totuși, există îngrijorări legate de pătrunderea oxigenului pe perioade mai lungi și posibilele modificări ale gustului în cazul vinurilor premium.
Băuturi gata de consum (RTD) / Răcoritoare: Acestea au adesea un conținut moderat de alcool și pot fi carbogazificate. PET-ul este frecvent utilizat, asigurând un echilibru între cost, comoditate și o durată de valabilitate acceptabilă pentru acest tip de produse, care sunt de regulă consumate relativ repede.
Bere: După cum s-a discutat, berea prezintă o combinație unică: conținut moderat de alcool, presiune semnificativă de carbonatare și sensibilitate extremă la oxigen. Această triadă face ca PET-ul standard să fie nepotrivit și împinge berarii spre sticlă sau materiale plastice barieră specializate, mai scumpe. Informația oferită de utilizator menționează reacții chimice – deși reacțiile spectaculoase sunt puțin probabile cu PET de calitate alimentară, eliberarea subtilă sau absorbția influențată de alcool și alte componente ale berii reprezintă o preocupare legitimă pentru berarii preocupați de puritatea gustului.
În esență, alegerea depinde de o evaluare a riscurilor: echilibrarea caracteristicilor specifice ale produsului (conținutul de alcool, CO2, sensibilitatea la O2, profilul de gust), durata de stocare prevăzută, obiectivele de cost, poziționarea pe piață și așteptările consumatorilor.
Deci, atunci când un producător ia decizia finală privind ambalarea, de ce câștigă sticla atât de des în fața plasticului, mai ales atunci când este vorba despre gustul berii? Totul se rezumă la protejarea chimiei complexe din interiorul sticlei.
Sticla este aleasă pentru că este chimic inertă, ceea ce înseamnă că nu va reacționa cu substanțele delicate ale berii sau le va modifica gustul. Plasticul, fiind un material organic în sine, prezintă un risc mic de interacțiune cu compușii organici ai berii.

Să analizăm mai în detaliu aspectul compatibilității chimice menționat în informația inițială.
Observația dvs. privind posibilele reacții chimice între componentele organice ale berii și plastic este esențială. Berea este o băutură complexă care conține sute de compuși diferiți: alcooluri, esteri (arome fructate), fenoli (arome ierboase/de scorțișoară), uleiuri de hamei (aromă/amar), proteine și multe altele. Sticlele de plastic, în principal PET, sunt de asemenea polimeri organici.
Principiul „ceea ce este asemănător se dizolvă în asemănător” sugerează că compușii organici din bere ar putea avea o anumită afinitate pentru materialul plastic organic. Acest lucru poate duce la două probleme principale care afectează aroma și, eventual, calitatea:
Pierderea prin migrare: Acest fenomen apare atunci când molecule foarte mici din din materialul plastic migrează în în bere. Deși PET-ul pentru băuturi este fabricat pentru a minimiza acest efect și este considerat sigur, există întotdeauna o posibilitate teoretică, mai ales în cazul perioadelor lungi de stocare sau al conținutului ridicat de alcool, ca urme de monomeri reziduali (precum acid tereftalic sau etilenglicol) sau aditivi să migreze. Chiar dacă nu sunt toxice, aceste substanțe ar putea adăuga gusturi nedorite subtile. Sticla, fiind un material anorganic și inert, elimină complet acest risc.
Absorbția aromelor: Acesta este efectul opus, prin care compușii aromatici și de aromă doriti din din bere sunt absorbiți în peretele de sticlă al sticlei. Aromele delicate de hamei, esterii fructați sau caracteristicile specifice ale drojdiei ar putea fi reduse în timp, modificând profilul intenționat al berii. Astfel, berea devine eficient mai puțin aromată sau își pierde distinctivitatea. Sticla nu absoarbe niciun component de aromă.
Îmbinat cu performanța superioară a sticlei în gestionarea presiunii și blocarea oxigenului, această inerție chimică o face cea mai sigură opțiune pentru producătorii care doresc să ofere exact profilul de gust pe care l-au creat. Ca persoană care oferă mașinării de ambalare (precum liniile noastre de umplere la EQS), înțeleg că menținerea integrității produsului de la tancul de lucru până la consumator este un imperativ pentru brandurile orientate pe calitate. Deși plasticul cu barieră se îmbunătățește, sticla oferă acea garanție absolută a lipsei interacțiunii, motiv pentru care continuă să domine piața berii.
Deși plasticul oferă beneficii tentante, cum ar fi greutatea și costul mai redus, sticla rămâne campioana în ceea ce privește ambalarea berii. Capacitatea sa superioară de a rezista carbonatației, de a bloca oxigenul și de a rămâne chimic neutru protejează cel mai bine calitatea și gustul berii.
Scris de Allen Hou
EQS Packing
[email protected]
www.eqspack.com
EQS: Partenerul dvs. în soluții avansate de ambalare lichide din China.
Copyright © JIANGSU EQS MACHINERY CO.,LTD